Evoluția testelor de impact și impactul lor asupra siguranței auto

Descoperă istoria și evoluția testelor de impact, de la primele încercări până la standardele moderne și rating-urile de siguranță care influențează proiectarea vehiculelor.

Testele de impact au depășit de mult vremea în care erau doar imagini spectaculoase cu o mașină izbind într-un perete de beton. Astăzi, ele reprezintă un sistem complex de evaluări inginerești și rating-uri de siguranță publică care influențează direct modul în care sunt proiectate caroseriile, cum sunt calibrate centurile și airbag-urile, și care sisteme electronice de asistență devin standard pe modelele noi.

Istoria testelor de impact începe cu mult înainte de epoca familiarilor „stele” de siguranță. Unul dintre cele mai vechi exemple documentate vine de la General Motors, care a efectuat un test de impact cu barieră încă din 1934. La acea vreme, metoda era radical diferită de standardele moderne: șoferul accelera vehiculul spre o barieră la o viteză care îi permitea să părăsească mașina chiar înainte de coliziune. Deși abordarea pare extremă astăzi, ea a marcat o primă încercare de a trata coliziunile nu ca pe o întâmplare nefericită, ci ca pe un fenomen care poate fi studiat și gestionat.

Pe la mijlocul secolului XX, testele de impact au devenit mai structurate. Publicațiile Transportation Research Board descriu un test cu barieră care a implicat un Ford Tudor din 1955, unde au fost folosite manechine pentru pasageri, iar impactul în sine a fost analizat ca instrument pentru înțelegerea fizicii coliziunilor și a comportamentului structural al vehiculului. Treptat, a devenit clar că siguranța nu înseamnă doar metal rezistent, ci și modul în care energia impactului se propagă prin habitaclul și afectează ocupanții.

Un moment de cotitură major a venit când testele de impact au evoluat într-un standard public pentru consumatori. În Statele Unite, Administrația Națională pentru Siguranță în Trafic Rutier (NHTSA) a înființat Programul de Evaluare a Mașinilor Noi (NCAP) în 1978, iar testele frontale cu barieră au început în 1979. De-a lungul timpului, protocolul s-a extins: testele de impact lateral cu barieră au fost introduse în 1996, evaluările de răsturnare au fost adăugate în 2000 și 2003, iar testele cu stâlp lateral au urmat în 2011.

La începutul anilor 2010, atenția a început să se îndrepte dincolo de supraviețuirea la impact către prevenirea coliziunilor. Documentația NHTSA menționează că evaluările tehnologiilor de asistență pentru șofer au fost introduse începând cu vehiculele din anul model 2011. Astăzi, NCAP acoperă atât performanța în caz de impact, cât și cea de evitare a coliziunilor, reflectând o înțelegere mai largă a ceea ce înseamnă „siguranța vehiculului”.

Alături de testele guvernamentale, în SUA a apărut o forță independentă. Institutul de Asigurări pentru Siguranță pe Autostrăzi (IIHS) a început să emită rating-uri pentru teste de impact în 1995, lansându-și activitatea cu testul frontal cu suprapunere moderată. Acest tip de scenariu de coliziune a devenit important deoarece a provocat structurile vehiculelor într-un mod diferit față de testele frontale pe toată lățimea, evidențiind cum o suprapunere parțială poate pune o presiune extremă pe partea frontală și integritatea habitaclului.

Europa a urmat propriul drum prin Euro NCAP, care a fost lansat oficial în 1997. De-a lungul timpului, rating-urile sale de siguranță au devenit un punct de referință major pentru producătorii care vând pe piața europeană.

Germania, în special, a dezvoltat o infrastructură puternică pentru teste de impact. ADAC raportează că centrul său tehnic din Landsberg a efectuat aproximativ 1.700 de teste de impact din 1997, cu aproximativ 70 de teste noi efectuate în fiecare an. Activitatea sa se extinde dincolo de vehicule în sine, acoperind accesorii de siguranță, sisteme de reținere a pasagerilor și metode de fixare a încărcăturii.

Un alt actor cheie este DEKRA, ale cărui teste de impact servesc nu doar evaluărilor de siguranță pentru consumatori, ci și reconstituirii accidentelor. Compania explică că Centrul său de Teste de Impact este frecvent utilizat în investigații solicitate de instanțe și asigurători, iar producătorii se bazează din ce în ce mai mult pe această facilitate pentru cazuri complexe care implică răspunderea pentru siguranța produselor.

Instituțiile publice germane au contribuit și ele la dezvoltarea pe termen lung a cercetării în domeniul impactului. Documentația TRID/TRB notează că primele teste de impact într-o nouă facilitate operată de BASt au fost efectuate în mai 1979, marcând începutul eforturilor sistematice de testare care au continuat în deceniile următoare.

Testele de impact continuă să evolueze și astăzi, reflectând noi așteptări și provocări emergente de siguranță. Una dintre cele mai vizibile schimbări este tendința către o reprezentare mai realistă a diferitelor tipuri de ocupanți. În 2025, Associated Press a raportat că Departamentul American de Transport a introdus un nou model de manechin pentru teste de impact proiectat pe baza anatomiei feminine, cunoscut sub numele de THOR-05F. Această mișcare a evidențiat cum metodele de testare sunt rafinate treptat pentru a se potrivi mai bine riscurilor reale de accidentare.

În acest context, extinderea continuă a programelor precum NCAP nu mai este doar despre rating-uri. Ea devine din ce în ce mai mult un semn al direcției în care se îndreaptă întreaga filozofie de siguranță. Pe măsură ce protocoalele devin mai exigente și termenele limită pentru noile cerințe sunt stabilite pentru anii model viitori, focusul industriei pare să se îndrepte de la simpla supraviețuire a unui impact către reducerea probabilității unor coliziuni grave în primul rând.