Cum au apărut primele mașini hibride: Armstrong, Lohner-Porsche și Woods

Află istoria mașinilor hibride, de la Armstrong Petrol-Electric la Lohner-Porsche și Woods Dual-Power: primele concepte, tehnologiile și lecțiile lor timpurii.

Istoria mașinilor hibride nu a început cu Toyota Prius. Cu mult înainte ca emblema „hibrid” să ajungă pe mașinile de serie, inginerii încercau deja să combine un motor pe benzină cu un sistem electric, încercând să obțină utilizabilitatea și autonomia pe care tehnologia timpurie nu le putea asigura dintr-o singură sursă de energie.

Unul dintre primele exemple documentate este Armstrong Petrol-Electric Hybrid din 1896. Potrivit Muzeului Louwman, acesta este cel mai vechi automobil hibrid pe benzină-electric, iar descrierea expusă sună ca un preludiu la ideile auto apărute mult mai târziu: demaror electric, transmisie semi-automată, avans/retard al aprinderii controlat automat și chiar un ambreiaj acționat electric, printre altele. Totuși, proiectul nu s-a transformat într-o afacere viabilă. Muzeul precizează că a fost construit un singur exemplar, iar conceptul s-a dovedit nefezabil comercial.

În Europa, un alt fir important duce către Ferdinand Porsche și sistemul Lohner-Porsche. Materialele istorice ale mărcii subliniază o dezvoltare timpurie a hibridului în care motorul pe benzină servea drept sursă mobilă de electricitate pentru transmisie, iar propulsia era asigurată electric, inclusiv prin motoare montate în butucii roților. Unele surse de referință descriu acest aranjament în termeni care corespund a ceea ce astăzi am numi un hibrid în serie, unde motorul nu este legat mecanic de roți, ci produce curent. Porsche mai precizează că au fost construite în jur de 300 de vehicule folosind sistemul Lohner-Porsche, cu utilizări ce depășeau sfera privată, de la taxiuri la servicii publice.

Până în anii 1910, ideea hibridă era prezentată în Statele Unite ca o cale spre o atracție mai largă. Muzeul Henry Ford descrie coupé-ul hibrid Woods Dual-Power din 1916 drept o încercare de a oferi avantajele ambelor surse de propulsie, cu baterii și benzină care puneau mașina în mișcare. Piața, însă, nu a confirmat promisiunea: muzeul notează că modelul, la fel ca și compania, a dispărut până în 1918.

Privite laolaltă, aceste episoade timpurii conturează un tipar limpede: gândirea hibridă nu a fost niciodată doar un moft modern. A apărut din nevoia de compromisuri funcționale într-o epocă cu limite tehnologice severe. Primele hibride nu au devenit curentul principal, dar ideea a rămas robustă — și avea să revină într-un peisaj tehnic schimbat, unde a găsit în sfârșit condițiile pentru a se extinde. Când infrastructura și electronica de control ajung din urmă viziunea, astfel de soluții își găsesc publicul.