Este posibilă o mașină sigură fără montantul B?

Analizăm dacă o caroserie fără montant B poate fi sigură: rolul structural, provocările și soluțiile moderne, cu exemple Mazda MX-30, BMW i3, Škoda Vision O.

Montantul B e unul dintre acele detalii la care majoritatea șoferilor nici nu se gândesc. Stă discret între ușile din față și din spate, abia vizibil, dar de zeci de ani a dictat logica de siguranță a mașinilor de serie. În același timp, tocmai acest element îi îndeamnă pe designeri și ingineri să-l regândească sau chiar să-l elimine.

Motivul e simplu. O mașină fără montant central se simte altfel: deschiderea laterală pare mai amplă, habitaclul devine mai aerisit, iar urcarea și coborârea sunt mai puțin constrânse. Istoria auto a încercat de multe ori rețeta, de la hardtop-urile clasice fără montanți ale secolului trecut până la rare interpretări moderne. De fiecare dată revine aceeași întrebare: poate fi împăcată această arhitectură cu cerințele de siguranță?

Din perspectiva ingineriei, montantul B rămâne o piesă-cheie. El conectează plafonul cu pragurile, redistribuie sarcinile în cazul unui impact lateral și limitează pătrunderea structurii în zona pasagerilor. La testele de impact, deplasările și deformațiile din zona montantului central sunt atent monitorizate, pentru că ele se leagă direct de riscul de rănire.

Acest lucru contează mai ales la impacturile laterale și cele cu stâlp, printre cele mai severe încercări pentru orice caroserie. Reglementările din Statele Unite și Europa, alături de protocoalele Euro NCAP și IIHS, evaluează cât de bine păstrează vehiculul spațiul de supraviețuire în asemenea scenarii. Tradițional, montantul B joacă rolul principal în această protecție.

Prin urmare, eliminarea lui cere redistribuirea funcțiilor în altă parte. Istoria hardtop-urilor fără montant ilustrează clar ideea: oferă o deschidere laterală seducătoare, dar au fost privite drept mai puțin rigide. Ca să compenseze, producătorii au întărit podeaua, pragurile și structurile plafonului, cu prețul unei mase și al unei complexități mai mari. Pe măsură ce caroseria autoportantă a evoluat și exigențele de siguranță au crescut, astfel de soluții au ieșit treptat din mainstream.

Totuși, ideea nu a dispărut. În designul actual, revine într-o formă mai temperată și mai tehnologică. Škoda Vision O Concept este un exemplu grăitor. În loc să mizeze pe cifre spectaculoase sau pe promisiuni radicale, conceptul electric accentuează suprafețe curate, eficiență aerodinamică și un puternic sentiment de spațiu. Remarcabil, Škoda a arătat Vision O nu doar pe un stand, ci și pe drumuri reale, un gest care întărește ideea că este o viziune credibilă, nu un exercițiu pur teoretic.

Vision O nu afirmă explicit renunțarea la montantul B și nici nu divulgă detalii structurale, dar surprinde un curent mai larg: profiluri laterale vizual mai ușoare, o senzație sporită de deschidere și o reinterpretare a proporțiilor break-ului, fără a sacrifica confortul și utilitatea. Este direcția în care tot mai des se pune în discuție cât de mult pot fi reimaginare structurile convenționale ale caroseriei.

Răspunsuri mai radicale există deja. În publicațiile tehnice oficiale, Mazda MX-30 este descrisă ca având o structură a caroseriei fără montant B, cu recunoașterea faptului că astfel de aranjamente ridică de regulă îngrijorări privind rigiditatea și rezistența. Acestea au fost adresate prin trasee de încărcare revizuite și prin folosirea pachetului de baterii ca parte a unui sistem structural rigid.

Altă abordare se vede la BMW i3. Celula pasagerilor, realizată din plastic armat cu fibră de carbon, este descrisă oficial ca fiind construită fără montanți B. Aici, siguranța se bazează nu pe o arhitectură clasică din oțel, ci pe o celulă CFRP închisă și foarte rigidă, care preia rolul de coloană vertebrală structurală.

Împreună, aceste exemple duc la o concluzie limpede: o mașină sigură fără montant B este posibilă, dar doar cu o reproiectare profundă a întregii structuri. Devine esențială întărirea ușilor, redesenarea pragurilor și a elementelor plafonului, definirea unor căi alternative de transmitere a sarcinilor și o precizie ridicată în fabricație. Integrarea centurilor de siguranță adaugă și ea complexitate, pentru că cerințele privind ancorarea sunt definite prin reglementări separate, fără a impune o singură soluție structurală.

Contează însă și partea practică. Caroseriile fără montanți cer standarde mai înalte de etanșare, izolare fonică și aliniere a ușilor și geamurilor. De aici și explicația pentru care această arhitectură rămâne, de obicei, o soluție de nișă sau apare în concepte, unde pot fi împinse granițele fără constrângerile producției de masă.

La final, întrebarea privind posibilitatea construirii unui automobil sigur fără montant B are un răspuns clar: se poate. Exemple reale și documente inginerești oficiale o confirmă. În același timp, ele arată de ce montantul B rămâne norma: concentrează multiple funcții structurale și de protecție, iar eliminarea lui declanșează inevitabil un lanț de compromisuri complexe.